Viperă neagră, în zona Cetății Șiria. Fortăreața din vestul țării se întemeiază pe legenda șerpilor albi
0Un exemplar de viperă berus, specie protejată de lege, a fost fotografiat în zona Cetății Șiria din județul Arad. Fortăreața din Arad are și o legendă legată de șerpi.
Conform specialiștilor, vipera berus este activă ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara caută locurile însorite pentru a se încălzi. Temperatura optimă a corpului este de 30-33° Celsius. Dacă se simte amenințată, vipera se ascunde sub pietre sau diferite plante.
„Am văzut mai multe tipuri de șerpi în zona Cetății Șiria, dar nu am stat să îi studiez. Am căutat să mă feresc din calea lor și să îi las să își continue drumul. Ei nu atacă dacă nu sunt amenințați sau dacă nu calci pe ei”, a declarat unul dintre turiști.
Vipera berus, deși atacă mușcând fulgerător, fiind o specie sperioasă, în caz de pericol caută să se ascundă sau să fugă. Numai când se simte direct amenințată sau este luată în mână va mușca.
Doza letală minimă de venin la o inoculare subcutană este de 6,45 mg/kg masă corporală, ceea ce ar însemna ca un bărbat de 75 de kilograme să fie mușcat de cel puțin cinci vipere pentru a muri.
Cu toate că vipera berus este de 2-3 ori mai veninoasă decât șarpele cu clopoței, nu este atât de periculoasă, din cauza rezervorului mic cu venin (10-18 mg). Mușcătura sa însă poate deveni gravă la copii și la persoane în vârstă.
Simptomele cauzate de venin sunt durere, iar la circa o oră, regiunea mușcată devine albastră și se tumefiază. Ca urmare a acțiunii neurotoxinei, apar semne de asfixie și insuficiență cardiacă și mai pot apărea paralizii.
Culoarea viperelor din această specie este variată, de la o culoare cenușie-argintie la galben, roșiatic, cenușiu brun și până la negru Vipere cu nuanțe de culoare mai închisă se întâlnesc în regiunile mai reci. La Șiria a fost întâlnit un exemplar de culoare neagră.
Istoricul Cetății
Cetatea Şiria datează din secolul al XIII-lea, zidită pe Dealul Cetăţii (496 metri), de unde domină regiunea din jurul localităţii Şiria.
Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare şi economic, având arondate 110 sate. Arhitectura cetăţii are câteva părţi: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferenţe de nivel. La vest, peretele este lung de 24 m, înalt şi cu găuri. Spre nord se văd rămăşitele unui donjon (turn).
Prima atestare sigură a cetăţii Şiria este făcută abia din anul 1318. A fost, vreme îndelungată, o cetate a coroanei, asociată cu Comitatul Zărandului.
De la început a dispus de un domeniu important, în care voievozii şi cnejii români erau rânduiţi în slujirea ei.
De la 1390 trece în mâinile unor stăpâni. A aparținut despotului sârb Gheorghe Brancovici din 1439. În anul 1453, cetatea este preluată de către Ioan de Hunedoara, guvernator al regatului.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cetatea a fost deţinută de Matia Corvin. În 1464, regele Matia Corvin dăruieşte aceeaşi Cetate Şiria familiei Bathory, care, prin Ştefan, a avut mult timp demnitatea de voievod al Transilvaniei.
Legenda șerpilor albi
O legenda spune că Cetatea Şoimoş împreună cu Dezna şi Şiria au fost construite de trei surori.
Prima spuse: „Dacă mă ajută Dumnezeu, cetatea mea va fi terminată mâine”. A doua spuse şi ea: „Și cetatea mea va fi gata mâine cu ajutorul lui Dumnezu”. Cea de-a treia soră spuse sfidător: „Chiar dacă nu mă ajută Dumnezeu, şi cetatea mea va fi gata mâine”.
Drept pedeapsă pentru necredinţa ei, dupa ce meşterii terminară construcţia, cetăţile s-au prăbuşit. Fecioarele s-au transformat în trei şerpi albi purtând o coroană şi o cheie de aur în gură.
Legenda mai spune că şerpii apar în fiecare an aşteptându-şi eliberatorul care să le ia coroanele şi cheile. De abia atunci se vor transforma din nou în fete şi cetăţile se vor înălţa din nou în toată splendoarea.
Se încarcă comentariile...
